Târziul
târziul a venit în derivă
cu frunzele căzute
răscolit de-o primăvara
învățată să repete același scenariu de reînviere
nestins
nepăzit a semănat un urcuș ca o împăcare cu sine
spre finalul apăsat de frig
nu-l așteptam în firul de lumină tulburat
să facă risipă de verde ca un miraj coborât din stele
oprind din clipe
făcându-le aripi spre cer
până nu mai sunt
odată cu el și frunza smulsă
și cuvântul ițiit printre lucruri reale topindu-le aura
refuzând dansul literelor
în ritmul inimii grăbite plecată spre roșu
neobișnuitul firesc se tocește punct cu punct
și iarăși mă nasc coerent
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Oana Frențescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre învățătură
- poezii despre verde
- poezii despre stele
- poezii despre sfârșit
- poezii despre roșu
- poezii despre ritm
- poezii despre primăvară
- poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.