Respirări (II)

Nu-ţi arăta mustrarea când sufletul respiră,
De-ai lacrima o pană ursită-n traiu-ţi scris;
Nu-ţi arunca amarul, de-ai zborul interzis, –
Arată doar ce dărui din naşterea-ţi umilă.

De-i copleşirea trează în patimi tunătoare,
Nu răzbuna, ci crede în fumegarea-adâncă,
Istorii se pătrund prin praf şi colţi de stâncă,
Dar, tu, nu fii stafia orbecăind la soare.

Să ai doar zbor de gânduri din gene aurite
Şi să zâmbeşti durerii din oase şi din pietre.
Frumoase îţi sunt stele ce-au arderi inerente,
Dar n-au lumini din hornuri ce-au fumegat acrite.

De simţi singurătate, când rătăceşti privirea,
Aruncă-ţi rătăcirea şi-arată doar iubirea!!!

poezie de Aurel Petre (22 decembrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!