Cu fiecare lacrimă
Cu fiecare lacrimă zidesc o treaptă
Din scara ce mă duce sus spre nouri
Acolo unde grădinile cu flori și heruvimi
Așteaptă ploile din tina ochilor de muritori.
Cu fiecare lacrimă gândesc că pot ajunge
La rădăcina florilor și-n tuburi ce cântă veșnicia
În lemnișoare ținute-n mâini și sfinte buze
Ce se-ncălzesc în suflul nemuritorilor din Rai.
În naiurile lor din bambus parfumat de flori
Aș vrea să fie plânsul lumii și al meu furat
Să l cânte cei din ceruri fără de păcat lumesc
Pentru iertarea tuturor tristeților din lumea pământeană.
Din fiecare lacrimă să facă note pe un portativ
Să prindă glăsuire în căptușite guri cu-argint
În praful stelelor să se doinească dorința de-nviere
A celor ce îngenunchează pentru izbăvirea inimii din moarte.
Cu fiecare lacrimă zidesc o treaptă
Din scara ce mă apropie de alba Lună
Și sper s-ajung cât mai departe de această lume
Pentru înnoirea nevrednicului suflet întristat și greu.
Cu fiecare lacrimă gândesc că pot ajunge
Pe pajiștea Mângâietorului de miei și heruvimi
Acolo unde tot trecutul smeriților se șterge
Cu înflorirea fiecărei flori în osul celui așteptat.
Cu fiecare lacrimă doresc s-ajung în ceruri
Să pierd un ghem de oase prin roți de caruri sfinte
Să se topească toate pe pieptul norilor încinși
De strălucirea pietrelor ce luminează veșnicia.
Cu fiecare lacrimă doresc s-ajung la Soare,
Să pun în pumnul Blândului toată durerea mea
Să simt topirea fiecărui os și-a mea privire
Din care Domnul o să facă vânt pentru pustiu.
Din fiecare lacrimă să mă adune Blând
Din ele să mă plămădească pentru ceruri
În lungi poteci să mă prefacă pentru tălpi
De sfinți ce vor călca pe mine ca pe iarbă.
Cu fiecare lacrimă mă vreau în nouri prinsă
Să fiu în pântecul senin un prunc nevinovat
Ce o să iasă asemeni curcubeului surâzător
Ce nu are trecutul păcătos și greu de tină.
Din fiecare lacrimă de-a mea și-a lumii
Născută din tăcere și din doruri de Hristos
Aș vrea să facă Domnul ploi în orice vreme
Pentru binecuvântarea noastră și-a florilor din cer.
Cu fiecare lacrimă zidesc o treaptă
Din scara ce mă duce sus la ceruri
Și sper să prind de coarne Luna
Cât mai curând... cu toți asemeni mie.
Cu fiecare lacrimă mă rog la Bunul
Să lase ochii tuturor ce vor să prindă stele
Să lase lacrimile lor să ude veșnicia
Pentru umplerea cu Duhul Sfânt Cercetător.
Cu fiecare lacrimă mă rog la Dumnezeu
Să strângă fiecare ochi cu lacrima smerită
Pentru a face salbe și brățări pe masa Lui
Din toată averea întinată a plânșilor din lume.
Cu fiecare lacrimă îmi cer iertare
Pentru voi și pentru mine suflet întinat
Să răcorim grădina Domnului cu lacrimi
Și pașii Lui cercetători în fiecare gând al inimii.
Cu fiecare lacrimă mă vreau în ceruri
Pentru iertarea tuturor păcatelor din mine
Pentru iertarea pruncilor ajunși acum bătrâni
Ce nu au căutat pe Domnul cu lacrima și Crezul.
poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfințenie
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
- poezii despre iertare
- poezii despre flori
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.