Nu-mi invidia muzele care plâng
Muze dănțuitoare sunt oriunde
dar mai multe sunt în codrii României.
Ridică ochii la cer, le vei vedea,
le vei atinge cu sufletul pur.
Ai simțit mirosul brazilor
după care eu am tânjit o viață?
Ai auzit ciripitul privighetorilor de dimineață?
Ce dulce fior! Un izvor
șipotind printre pietre, cu dor
sub soare blând licărind.
Nimic mai sfânt.
Armonie pentru spirit,
mângâieri pentru suflet,
o mână de țărână să mai simt.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lidia Popa. [Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre păduri
- poezii despre privighetori
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre invidie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.