Ars poetica

Graficianul
îşi poartă frenetic arcuşul
pe strunele foii
imaculate.
Arcuri. Săgeţi. Arcuri. Săgeţi.
Linii drepte.
Curbe.
Ovale.
Intermitente
sau neîntrerupte.
Linii şi cercuri.
Pisc şi genune.
Celest şi teluric.
Real şi vedenie.
Din arii celeste
răsare
teluricul trup
de fecioară:
cunună de stele,
cascadă de plete,
o frunte de Venus,
arcade de nimfă,
sprâncene elene,
doi ochi scrutători,
ardent dirijor,
o sferă sonoră,
cireaşă răscoaptă de árşiţa verii,
sulfină mlădie gen Nefertiti,
doi umeri scăldaţi în zăpezi de Ceahlău,
arípi de Eol,
siluetă de nimfă cu arcurile-coapse
vibrând la mişcarea
freneticei vele.
Când trage arcuşul
să-nvolbure-n transă
o coardă spirală
fără sfârşit,
însuşi desenul
se smulge din coală
şi zboară, săgeată,
în infinit.

Linii şi arcuri,
curbe şi cercuri,
zbor de Măiastră
sunt
şi cuvintele.

poezie de Nicolae Mătcaş (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Votează! | Copiază!