Ispitele iubirii
Au încercat să mă-ncolțească,
Ah, turme reci s-au înhăitat...
Iar lumea mea era firească
Și liniștea nu mi l-au luat!
Au început să mă vorbească,
Bârfindu-mă în orice fel,
Prin alții pașii mei să-mi pască!..
Eu soartei i-am rămas fidel!
Și-au încercat să mă lovească,
Din spate, mult m-au atacat,
Iubeam făclia cea lumească,
Surâsul nu mi l-au luat!
Și nu-ncetau să se oprească,
Chiar soarele era uimit,
Mergeam, ferindu-mi și năpasta,
De atâtea ori rămas-am fript!
Și m-au lipsit, chiar, și de pâine,
Speranțe vii mi-au scuturat!
Rămas-am în a mea iubire
Cu care Crezul am urmat!
Și au mușcat în carne vie,
În jar copiii mi-au împins,
Dar m-a salvat a mea iubire,
Ce Domnu-n inimă mi-a pus!
Mă ruinau în sfredelire,
Se învrăjbeau ei între ei,
Pe mine, m-a salvat din toate
Copiii mei! Și Dumnezeu!
E rândul meu, am datorie sfântă,
O țin în piept și-aș vrea s-o-mpărtășesc,
O știe Domnul, vede Maica Sfântă:
Copiii mei, din lacrimă fierbinte,
Lăsați-mă să spun acum:
Eu vă iubesc!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre început
- poezii despre vorbire
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre salvare
- poezii despre religie
- poezii despre pâine
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.