Răstignită-s cu tine

Sunt spinul din tâmpla-ţi obosită şi tristă
Desprins din coroana de fiu de-mpărat
Ce-mi arde pe fruntea de esteră egoistă
Lăsând scrum în urmă şi-un rest de păcat.

Sunt dâra de sânge ce îţi curge pe pieptul
În care bat inimi-tandem de un veac
Şi-mi cer ispăşirea reinventând conceptul
Iertării divine uitate-ntr-un sac.

Sunt biciul de piele îmbibată cu ploaie
Ce-aşterne pe spate-ţi povestea cu sârg
Şi-mi rup părţi din mine şi îţi curg în şuvoaie
Vânzându-mă pe-o mână de-arginţi într-un târg.

Sunt pironul bătut cu ciocanul în palma
Ce-a sădit cu iubire Pomul din Rai
Înzestrându-l cu mere crescute de-a valma
Şi c-un şarpe hipnotic ce-ţi spune: mai stai!

Sunt lancea ingrată care-ţi caută coasta
Cu vârf de-ntrebări împungând-o din nou
De-un Longinus sfinţit părăsindu-şi nevasta,
Plecat în pustie surzit de ecou.

Sunt zarul aruncat în pământ, lângă Cruce
De mâini ahtiate de legionari
Ce-şi împart o Cămaşă pierdută-n răscruce
La pariu pus în grabă pe trei dinari.

Sunt lespedea trasă pe o gură de groapă
Săpată în stâncă ascunsă de noi,
Sunt aceea care-ţi scrie cu slove de-o şchioapă:
Coboară Golgota şi ia-mă-napoi!

poezie de Monica Trofim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!