Prin trena iernii
Pastel
De pe cușma unui nor,
Care cască obosit,
Roi de fulgi s-au risipit,
Printr-un crivăț crud, sonor.
Satul parcă e pictat,
Neclintit ca-n șevalet,
Se afundă-ncet, încet,
De lume deconectat.
Hau! Hau! Hau! ca-ntr-un ecou,
Se aude Azorel,
Cu botic de năsturel,
Prin decorul alb și nou.
Pe sub streșini, îmbufnat,
Un sticlete mititel,
E vrăjit de-acest pastel,
Dens, bogat și luminat.
Ți! Ți! Ți! a murmurat
Vechiul cântec un minut.
Acu liniștit, tăcut,
Stă în cuibul velurat.
Perechiușa-i lângă el,
Iată că nu-i singurel!
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sat
- poezii despre pictură
- poezii despre muzică
- poezii despre minute
- poezii despre lumină
- poezii despre iarnă
- poezii despre crivăț
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.