Vis turbat
de nalț nimicuri, îți cioplesc montură
rubinului de-amor, deșertăciune...
un diamant al neființei spune
de alte-averi, ce-n ochi de lut n-au gură.
pe gând era minciunii leziune
de-mi putrezea a literei structură...
pe raft e Domnul în miniatură
abia clipind biserici pe genune.
cu dulci convulsii de mirări mă-ncaier,
sub noțiuni de noapte-i vis turbat
diform alint ce dezvelește vaier.
ci doar de mine nu te-am întrebat
când mai veneai pe-o umbră-n șa de aer...
mă pitulam, de ploaie vinovat...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de +
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre religie
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ploaie
- poezii despre minciună
- poezii despre lut
- poezii despre gânduri
- poezii despre gură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.