Revelaţie

Nimfe în putrefacţie,
Străzi goale...
Azi, declinul a început obsesiv
să-mi şoptească la ureche
că noi nu ne-am cunoscut,
că noi nu am ajuns niciodată
unul în faţa celuilalt.
Marginea de sus a vieţii mele
a fost,
aş fi vrut să fie
Aripa.
Aripa mea nedemnă,
de a zbura.

Azi cand moartea, aproape că mă pândeşte
De după zăbrelele
de stâlpi de sare,
de icnet,
de spărtură de mare
am auzit, uneori
cum eram iubit,
dar
cred ca iubirea aceea carnală
doar mă dezbrăca brutal
de mine însumi,
de ploaie,
de ultimul vinil ascultat
pe vreme noroasă.

Marginea ta dantelată
mă forfeca, agale
Iar eu fără să îmi pese
mestecam între fălci
Asfalt
si carne de piatră
si talpă
de fecioară sculptată...
Mareea venea
să mă interogheze
de unde vreau
să-mi lepede
Iar, pe roata-nroşită
Piciorul
şi crucea
si karma.

poezie de Alin Cătălin Ion Duţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!