Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nu te-am iubit

Putoareo! Urlai după mine să strâng rufele de pe culme
tocmai când jucam șeptică
și era gata să câștig.
Mereu îmi stricai bucuria,
mereu aruncai zoaie pe gură.

Te-aș fi legat cu sârmă ghimpată
du-te dracu
mormăiam în gând
apoi, cum face toporul spărturi în lemne:
-bine, bine, hai că vin!-.

Se întorsese de nu mai știu unde o zi de martie
cu iz de bălegar și narcise
tu aveai limba coclită
și părul cărunt
gâfâiai și pământul
era ca o groapă nesăpată.

Noaptea te mai găsea pe această lume, respirând,
altfel, erai o istorie
din riduri îți ieșeau păpădii
fiecare părticică din noi se ducea, aluneca
adormeai uneori a crâng
și a atâta blândețe
vedeam frunzele murindu-ți în șorț
și totuși nu te-am iubit.

Pastilele, farfurioara ciobită
mâna bătrână culegând urzici
și, vai, era atâta rouă pe tine! Tremurai.
Abia atunci m-ai învins.

Mai știi
în ziua aia salcâmii au mirosit a zdrențe
vântul i-a mișcat până la trosnet
ori soarele era prea încins.
Erau albine pe bucata mea de pâine cu miere,
toate clipele treceau lipicioase
și toți oamenii aceia din curte păreau triști.
Zăceau pe jos cuvinte uscate
ca pânzele de păianjen
din poduri.

Nici nu-nfloriseră crinii
eu învățasem să îmi fac cruce frumos
se mira lumea
era primăvară,
era atâta primăvară
și eu mâncam colivă
sub florile de gutui.

Dăduseră foc la buruieni înspre deal
acolo unde sunt morții,
unde se tace.
Popa termina de băut
ultima cană cu vin
mă umfla râsul
când râgâia la icoane
beat turtă

dar tu nu mă mai înghionteai
taci fă dracu din gură
și lasă capu' în jos, năroado!

Tu erai acum un popor de iepe bolnave
sub un grajd năruindu-se.
Tu erai legată cu o broboadă neagră
și nu știu cine a aruncat ultima pâine frământată de tine
la câini.
Cică mucegăise.
Mai știi găleata aia din tablă tocită
strâmbă, lovită, parcă o văd,
erau în ea lalele și lumânări
flori de curte abia îmbobocite
flori mici

Am auzit pământul prăvălindu-se din bulgări
dar mi-a rămas mâna întinsă
ca o praștie după vrăbii
n-am prins niciodată nimic
doar am schilodit vieți, apoi n-am mai dormit
câteva nopți. Și iar am plâns
și te-am urât că ai știut că plâng.

În praful acelui drum
cineva te pierduse, Marie
cineva te tot striga
să mă doară pe mine
cu numele maicilor aspre
cum e vântul iernilor pe aici,
cum e pelinul din spatele casei,
amarul din putinile cu vin oțetit.

Mai trec și acum oi pribege
prin spatele zidului
pasc umbre de miei, doar atât.
Atâta
praf stelar
și atâta liniște, Marie!...
Zgârii pereții cu o coajă de nucă
sunt încă 7 fântâni cu nisip pe la porți
Le sap și am părul tău, Doamne,
cărunt
pe sub unghii.
Cărunt și adânc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oglinzi vol.2: Orasul unde tace Dumnezeu" de Camelia Radulian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.00- 26.60 lei.
calendarNu este introdusă data nașterii pentru Camelia Radulian. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook