Îmbătaţi-vă!

Asta-i!
Trebuie să fiţi mereu beţi.
Este imperativ!
Numai aşa nu veţi simţi
Povara-îngrozitoare-a timpului
sângerându-vă umerii,
râşnindu-vă până ajungeţi ţărână.
Îmbătaţi-vă şi rămâneţi beţi.
Cu ce?
Cu vin, cu poezie, cu virtute, cu orice.
Important este să fiţi beţi.
Şi dacă se-întâmplă uneori ca cineva să vă trezească
la intrarea-într-un palat,
în iarba verde-a unui şanţ,
în singurătatea ceţoasă-a camerei voastre,
iar beţia se risipeşte sau dispare,
întreabaţi vântul,
valul,
steaua,
pasărea,
ceasornicul,
întreabaţi orice zboară,
orice geme
sau se rostogoleşte,
sau cântă,
orice vorbeşte,
întreabaţi ce oră este –
iar
vântul,
valul,
steaua,
pasărea,
ceasornicul
vă vor răspunde:
A venit vremea să vă îmbătaţi!
Refuzaţi să fiţi martirii Timpului.
Îmbătaţi-vă!
Nu vă treziţi din beţie!
Cu vin, cu poezie, cu virtute, cu orice.

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!