Chemarea numelui
ieșeau arcade din mine toate duceau către infinit
erai tu smulsul din încheieturi
erai tu oare adunatul meu
și mult prea fericirea
nu știu
în mine cusătura este deasă
nod marinăresc
sunt fata lui tata
și tata navighează
ai strigat într-o zi de pe o stâncă
atât de tare
drept în piept ca o rană minunată te-ai deschis
tufe de trandafiri înfloriți din ape
de atunci trăiesc în corp străin
un naufragiat printre coaste
nu mă plâng de eventuale furtuni
lasă-mă să mai zburătăcesc o vreme prin pielea ta
numele tău
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Silvia Bitere. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre trandafiri
- poezii despre tată
- poezii despre stânci
- poezii despre plâns
- poezii despre marină
- poezii despre infinit
- poezii despre flori
- poezii despre fericire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.