Să aud, să simt

Iubesc să aud râsetele&plânsetele
Femeilor pământii ce se poartă
Ca o bucată mare de sare
Reîncarnată într-un orb
Să simt cum strigând-o pe Patricia
Strig coada unui motan gri încolăcită printre
Măsele şi dinţi
Ascult gropile născând adolescenţi
Şi calcarul oaselor îmbrăţişând
Deliciul bătrânilor
Tutunul aşteptat de fluturi

Se prinde pe hârtia mea de muşte
Găsesc biografii&bucăţi de epidermă
Dintr-un viitor om perfect
Şi mă gândesc că nu va fi deloc om, ci
Femeie
Vreau să-ţi privesc instantaneul
Dintr-o bucată de cretă.
E ca atunci când în 12 vieţi
Crezi că cunoşti poezia&politica
Şi toate citatele despre pozitivism
Scrijelite pe tencuiala veche.
Ca atunci când Be happy
Devine referendumul unor oameni trişti
Ce stau la bază
Voiam să-ţi arăt că aici
Nu e ca atunci

Cei de 40 sunt consideraţi tineri
Şi violenţa a devenit vina femeilor
Iar eu prefer să rămân aici
Şi să-mi repar mentalitatea stricată
De o oarecare mamă din 90'.

poezie de Nicoleta Florescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!