Aşteptând acceptul

Mergeam pe Naţională, spre Redacţie, să
vorbesc pentru o eventuală reangajare.
Au preluat acum şi televiziunea locală,
care tocmai a început să-mi arate purici.
Ajuns în apropiere, coloana:
poeţi americani din generaţia beat,
drogaţi, care scriu versuri într-o asemenea
stare şi o recunosc, poeţi ai Muntelui
Negru şi poeţi postmodernişti, în general.
Ziarul - doi ani de la înfiinţare -,
am vrut să mă întorc.
Pe neaşteptate, am văzut-o alături,
cu un carneţel în mână.
De ce nu i-ai luat un interviu?
Trebuia să te duci, du-te,
abia aşteaptă.
Băgam cheia în broască,
sau cum s-o fi chemând.
Îmi târâi viaţa pe trotuare.
Salut, voiam să-i zic.
Dar a întors capul spre coloană,
făcându-se că scrie ceva,
traversând pe la intersecţie.
În ediţia specială şi-au râs de dânsa.
"în vâltoarea cuvintelor pentru a căuta",
"stropită de ploaie, acum întâmpinând
curcubeul".
Poza i-a desenat baştina slavonă,
contrazicând ceva ce mi se părea drept o
mare atracţie -
chiar cred aşa ceva? – referitor la
actul în sine –.
Eu mai mult cu ortodocşii,
i-am zis unei iehoviste ce-mi arăta reviste
religioase.
Eu nu, cineva pe acasă parcă avea,
eu mai mult ortodox.
"Bine o făcut,
noi suntem ortodocşi, ăia-s catolici..."
O bandă de parveniţi, dornici încă,
organizându-şi propria mascaradă.
Şi eu să supravieţuiesc.
Scuze: pentru ultimele trei versuri,
îs nedrepte ca şi subiectul.

poezie de Marius Irimia
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!