Plouă
plouă peste pietre
plouă lung și mărunt
fără dimensiuni Dumnezeu
dintr-un imposibil eter rotund
a intrat pe poarta bisericii și a ieșit în neant
continui să merg printre mistificări de gând
într-o lume nepurificată
unde viața e un ordin dat de sus
o zi lungă-mi stă în față ieșită dintr-un corn de melc
ochii mei adună toate lucrurile împrăștiate
ce se strâng în brațe
suprapuse în toate chipurile
eu sunt în vârful piramidei nemișcate
descompunând gândurile în forme obscure
rostogolindu-le până la ștergere
sentimentele cad vertical pulverizate de o memorie contorsionată
de pe umărul tău clipele pereche fug într-o altă lume.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre gânduri
- poezii despre viață
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre imposibilitate
- poezii despre creștinism
- poezii despre biserică
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.