Fantasme ale viitorului
Picături chinezești ale întrebărilor mele,
semnale ale dârelor de incertețe
capturează zilele-mi îngreunate de tristețe,
pândite de fantasme ale viitorului precum santinele.
Mă învârt și reînvârt
într-un somn fără sfârșit și început,
cu amorțeala ce alternează euforiei,
în gesturi ce repet la infinit
usuc lacrimi nevărsate pe obrazul agoniei.
Uneori respirația nu găsește aerul necesar
și-n spațiul negru-exterminat, caut adevărul-emisar.
Pregătesc așadar speranța a suporta dubiul de mâine
- ce mult îmi doresc a-l vedea risipit...
Din fericire, mult e ceea ce-mi rămâne
punând dorințele mele într-un vis nedospit.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre dorințe
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre semnale
- poezii despre infinit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.