Voluptăţi efemere

este tributul vicios
al voluptăţii efemere,

aşa sunt himerele,
un capriciu al creaţiei,
cărări înşelătoare,
nişte statui de femei încăpăţânate
în propria marmură,
nimfe sculptate în valuri,

ne abandonează pe un munte visurile
şi ne ard pe rug orgoliile,
ne aruncă spiritul în haosul
neîncrederii
să nu mai ştim din ce parte bate apusul
şi nici trădarea
şi nici pustiul,

nu e nimic,
ne rămân
morile de vânt,
umbra de carton a poveştilor de amor,
scrumul unei nopţi de vară,
sau
uitarea scrijelită pe un papirus în deşert,

nu e nimic,
suntem sclavii himerelor,
suntem victimele vânătoarei de fluturi
în stomac,
când vârtejul de trupuri s-a
potolit într-o încercănare a anilor,
descoperiţi norii,
descătuşaţi neliniştea nopţii,
singurătatea,
aruncaţi cuvintele de dragoste
în uitarea văzduhului,
sau mai bine,
în mare.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!