Cântecul prieteniei

(lui Lucian, Teodorei, Tatianei)

parcă te ştiu de-o viaţă prietene drag
în sufletul tău nobil am găsit mângâierea
lumini îngereşti le- aşezi pe un şirag
faci clipele să curgă dulci ca mierea.

în marea zvâcnire a elanului nostru
inimile vibrează precum coarda de liră
se deschid armonii în univers măiastru
suspinele din suflet devin o satiră.

gustăm din seva iubirii de viaţă
în extaze translucide zilele zâmbesc
picură în noi ploaia de speranţă
prin curcubeul minţii visele se grăbesc.

fermecaţi de viată cu lumini pe faţă
devenim ca fraţii sub cerul romănesc.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!