Sunetul nopții
Noaptea are sunetul ei
Foarte distinct,
Nu știu dacă observi,
Ești prea ocupată
Să te prefaci că mă iubești.
Este un sunet al nopții
Care mă copleșește,
De care îmi povesteai odată,
Când puneai nume stelelor căzătoare,
Când ascundeai flori de Sânziene
Sub perne,
Când erai îndrăgostită de mine,
Când visai cavaleri pe cai albi
În turnire,
Gata să-și dea viața pentru inima ta,
Castelana din turn...
Aveai dreptate,
Noaptea are un sunet magic
Foarte distinct,
Mistic, difuz, sideral, albastru,
Pe care tu nu-l mai auzi
De mult timp,
O melodie pe care acum doar eu o aud
În noapte,
Fiindcă
Tu ești prea ocupată
Să visezi cai verzi pe pereți,
Ești prea ocupată să te prefaci
Că mă iubești...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre sunet
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.