Premieră mondială

Era un câine ce urla spre lună,
plângându-şi vreo durere în amor,
în limba sa lupească şi străbună,
căci şi căţeii suferă de dor.

Exasperase strada, iar stăpâna,
o mare iubitoare de căţei,
intrase-n gura lumii căci, întruna,
săreau cu gura, toţi, pe dumneaei.

Dar iată că ideea salvatoare
i-a dat-o, brusc, un felinar mai roş'
în ziua când plecase la culcare,
spre dimineaţă,-n cântec de cocoş.

Aşa că Miţa, doamnă serioasă,
cam printre două vârste şi un pic,
cu gândul la o viaţă sănătoasă,
şi-a cumpărat o casă din... nimic,

Cu bani împrumutaţi de la o bancă,
girată de vreo doi sau trei amanţi,
şi-având succes că, de! – era olteancă,
a început afacerea pe sfanţi.

Nu, nu e glumă, că mergea ca unsă,
fiind atât de mică taxa-n lei
la Miţa, cea vestită şi "ajunsă",
cu firma ei: "Bordelul de căţei"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!