De când mă ştiu

mă întreb ce se află dincolo
de lucrurile ce se înfăţişează vederii

îmi dau cu presupusul

dacă văd rana din inimă
pe tărâmul nevăzut
îşi etalează culorile iarba de leac

când mama spânzură de cuiul din grindă
ceapa înşirată ca mărgelele pe aţă
picurii de ploaie sunt
lacrimile copiilor cu aripi
care odată au fost ai străzii

mă admonestezi cu vorbe-fulger
nu-ţi bate capul ca pe covorul
de pe bara din spatele blocului
caută răspunsul în arcada timpului trecut
unde ceasul se opreşte
să asculte ţârâit de greier
aşterne-l caligrafic până ce încăperea
se umple cu miros de hârtie arsă

poezie de Ion Răşinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!