Moment de liniște
O noapte luminată cu stele mii și mii
Te fascinează-ndată, ca joaca pe copii.
Și vezi pe cer cum luna, sfioasă se arată
Și în tăcerea nopții, mireasma te îmbată.
Este un iz puternic al florilor zglobii
Ce stau pe malul bălții, aflată vizavi.
Și pe neașteptate, din calmul nesfârșit
Răsun-o voce caldă ; vocea de răsărit.
Îndată tot văzduhul se umple de culori
Și-ncepe ca să cânte mulțimea dintr-un stol.
Și fuge luna, fuge; se zbate să se-ascundă
Căci în curând pe cer un soare o s-ajungă.
poezie de Ramona Kovacs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ramona Kovacs. [Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre noapte
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre jocuri
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.