Dor de copilărie
De multe ori mă duce gândul
La anii din copilărie
Pe foaie îmi aștern cuvântul
Și mă cuprinde-o nostalgie.
Îmi amintesc pe timpul verii,
Ce fericiți ne mai jucam
Se bucurau parcă, și merii
De viața simplă ce-o duceam.
Nu știam ce este aia modă
Ne îmbrăcam în ritm alert
Se curățau apoi cu sodă
Nu prea-i dădeam atâta Wert.
Ce exaltați eram cu toții
Când ne strângeam în fața porții!
Cu dragoste mă-înconjura
Bunicul, tata, buna mea.
Și parcă traiul dealtădată
Și dorul de-a mai fi copil
Te face să suspini; dar iată
Ca ești adult și la rând tată.
poezie de Ramona Kovacs
Adăugat de Ramona Kovacs
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre dor
- poezii despre copilărie
- poezii despre viață
- poezii despre vară
- poezii despre ritm
- poezii despre modă
- poezii despre mere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.