Tristeţea

Curgând în marea nesfârşită
De lacrimi reci, otrăvitoare
A ta fiinţă se scufundă,
În rugina-i muritoare.

Mergând tăcut printre mulţimi
Ce dispar cu totul în pustiu,
Doar tu, căzut în solitudini,
Rămâi cu-al tau suflet, încă viu.

Uitat în lanţurile grele
Ce-n haosul frenetic te cuprind,
Înnăbuşit iar, intre gratiile
Neînţelesului din gânduri, suferind.

Adormit de cantecul uitării,
Crezi-n zadar, ca-l tau coşmar
De zori, în tărâmul visării
Fi-va alungat, cu-al tau amar.

Simţind dar, dintr-o dată,
Cum lumina cald păleşte,
Şi zâmbind, totu-ţi arată:
O clip-a fost. Trăieşte!

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!