Visul nopții de mâine
Visez că visez... nu-i noapte ca mâine,
Somnul perfid a scos din joben
O floare, un vîrcolac si un câine
Și iar își începe dansul obscen.
În visele mele singură-s mereu,
Mă tot plimb goală pe peroane de gări
Uneori mai port o șapcă de jocheu
Ducând timpul la trap între două plecări.
Pe strada prunciei căluții de lemn
Mă petrec tăcuți ca-ntr-un film vechi voalat,
Parcul de lângă școală ne face semn
O inimă arsă pe-un copac uscat.
Tot ca prin vis mai zăresc în distanță
trase de-un car cu ferestre zidite
toate iubirile fără speranță,
toate dorințele neîmplinite...
În nopțile mele tu n-ai sosit încă,
Poate nici în ultimul vis n-o să-mi apari
Să-mi descurci părul lipit de tâmplă,
Să-mi acoperi ochii cu reci nenufari.
poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre noapte
- poezii despre gări
- poezii despre școală
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre păr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.