Sub un cer boem
trăiesc stări cristaline din boem izvor
în puritatea lui se oglindește cerul
am închis tristețea și i-am pus zăvor
ca să nu mai tulbure magia, misterul
elanurile tandre m-apropie de stele
în suflu melancolic mă regăsesc și eu
am rupt șapte peceți la gândurile mele
destram tăcerea și vorbesc cu Dumnezeu.
timpul meu se măsoară cu ample vibrații
cerească feerie se cerne peste suflet
sufletul meu s-a încărcat cu revelații
și deseori îmi pare că plutesc pe sunet.
bezne și abisuri dispar în constelații
norii se descarcă-n ploaie împunși de tunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre religie
- poezii despre prăpăstii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.