Murg în amurg
Ochii mei sunt niște cai
Care fug din iad în rai,
Sufletu-mi, de vorbe dus,
Tropotește spre apus.
Iar la ceas de înserare,
O privire și-o uitare
Galopează-n sens opus,
Una-n jos, cealaltă-n sus.
Ochii mei, doi armăsari,
Fug de parcă-s fete mari;
Sufletului, cal bătrân,
Înainte-i mult rămân...
Ce treime despărțită
În amurg, de ochi mințită
Și de vorbe înșeuată,
Călărit-am ziua toată!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cai
- poezii despre religie
- poezii despre virginitate
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre rai
- poezii despre iad
- poezii despre ceas
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.