Noaptea în care pictorul s-a întors în pânzele albe
văd frica în ochiul tău nins
de parcă mâna înghețată într-un atac hibernal
a tras cerul de zăpadă peste clipa asta caldă
încleștată între dinți ca și cum ar fi
ultima mușcătură din frigul ieșit din minți
ultimul os din liniștea înfășată în memoria de vată prin care răzbate primul cuvânt
doar groparul îl mai știe și-l îngână când face încă o incizie în pământ
în noaptea aceea toți oamenii mergeau în sens opus și foarte grăbit
în noaptea aceea toate culorile erau albe
în noaptea aceea fără sfârșit
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Diana Dumitraciuc. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre sfârșit
- poezii despre pictură
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mâini
- poezii despre minciună
- poezii despre iarnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.