Simulatorul tăcerii
Poetul face economie de neființă
ca un nufăr răsare sufletul său
noaptea i-ascunde șoapta adâncului
părerea de bine părerile de rău
Anihilarea eului iată poemul
ultima fericire vai cum doare
lacrima cade-n prăpastia cuvântului
dar lumina ei greutate nu are
poezie de Costel Zăgan din Caiete botoșănene (aprilie 1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre nuferi
- poezii despre noapte
- poezii despre greutate
- poezii despre fericire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.