Genialii
cred că nouă ne lipsește majestatea sinelui
strălucirea demnității sau
schimbarea gărzii la palatul încrederii
muzica de fanfară la trecerea zilei
pe sub arcul de triumf al trupului
am putea scoate cenușiul din culorile vremii
petalele uscate din corola vorbei
am putea cânta la viorile glasului
simfonia iubirii aproapelui
am putea
silabisi din memoria timpanelor
sunetele câtorva buchete de flori
din marșul Radetzki de la Musickverein
și câte și mai câte
dar ce bine ne-ar prinde dacă
am reuși să ne apropiem între noi
până la contopirea citoplasmelor și
în slava dragostei
am găsi elixirul care să le hrănească unirea
dar în special dacă am recunoaște
că pe aici
nu toți suntem geniali
poezie de Dan Tipuriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre încredere
- poezii despre vioară
- poezii despre unire
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre schimbare
- poezii despre palate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.