Unei "melițe"
Meliță, mai tacă-ți gura!
Dai în gol, plină de ură,
rostul tău e-o piază sură
care se tot dă de-a dura!
Nu vezi că ți-ai tocit dinții,
melițând cu îndârjire?
Te tot scalzi în necăjire,
pretinzând că ești cu sfinții.
Cu grăirea-ți în pustie,
lumea o să te deteste
și tu vrei să te ateste,
că doar de-aia intri-n vrie.
Ia o pauză de grijă
pentru cânepa cea verde!
Las-o! Cerul nu o pierde,
Dumnezeu de ea îngrijă.
Ești deja cam putrezită
de minciuna-ți zemuindă,
ocupată să-ți cuprindă
limba prea mult folosită!
Ce te faci când, obosită,
mâna ce te-acționează
tot elanul ți-l retează
și te lasă amuțită?!
Meliță, te crezi isteață?
Află că ești loază mare,
fără pic de-ndemânare!
Te dai doamnă, dar ești țață
și caști ciocul, ca o rață!
Toc, toc, toc și mac, mac, mac!
Mac, mac, mac, ce să mă fac?!
Săriți, rațelor din lac!
Aoleu și vai de mine,
nu îmi este deloc bine!"
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rațe
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre verde
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
- poezii despre mâini
- poezii despre gură
- poezii despre dinți
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.