Stihuri inocente

Vino! Te-aştept să vii încet
în taina nopţii să te cert
şi-apoi în frământări să-ţi iert
păcatul dulce desuet.

Vino! Şi fii obraznică,
convinge-mă că n-ai plecat,
lăsându-mă înceţoşat
în starea cea năvalnică.

Vino! Te aştept lunatic,
nopţile-s obositoare
şi-n lumini pâlpâitoare
amintiri şi-un gând angelic.

Frică-mi e de întuneric
şi de singularitate,
mi-ar fi o necesitate
liniştea să-ţi strâng feeric.

Scapă-mă de multe patimi
şi minte-mă cum mă minţeai,
mai urcă-mă din nou în rai
să uit nopţile în lacrimi

Vino! Înfiripă-mi visuri
peste clipe-amăgitoare,
du-mă iar în timpul care
te sfinţeam scriindu-ţi versuri.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!