Rezident în țara cuvintelor
Rezident în țara cuvintelor
țara care m-a adoptat
și totuși
arhanghelii
ori demonii ce mă locuiesc
se simt uneori precum imigranți ilegali
dar unde să fug
unde să mă ascund
autoexilat din patria mumă
țara în care nu se mai produc tunuri
dar se dau tunuri la tot pasul
unde cerneala se uscă în uitare
pe pagini de carte
legate nu cu ață ori cu clei
ci cu zale
unde să fug
unde să mă ascund
dacă nu acolo unde călimara cu cerneală
e bolul în care
cei închiși pe viață
fără drept la recurs compensatoriu
își înmoaie pesmeții.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Rentea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre patrie
- poezii despre imigrație
- poezii despre cărți
- poezii despre cuvinte
- poezii despre compensații
- poezii despre artilerie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.