Vise prin ninsoare

A-nceput din nou să ningă
Iarna nu se odihneşte
Parcă-ar vrea să ne convingă
Că respiră, că trăieşte.

Pe pervaz s-au strâns grămadă
Fulgii mari, ca fermecaţi
Nimeni nu mai e pe stradă
Toţi prin case-s adunaţi.

Liniştea îmi duce gândul
Hăt, departe... peste munţi
Şi aştept să-mi vină rândul
Înc-o dată să m-asculţi.

Şi ţinându-mi strânsă mâna
Să îmi dai, cu o privire
Rost. Şi apă din fântâna
Vieţii veşnice, iubire.

Vino iar, în primăvară
După ce trezeşti natura
Să privim fluturi când zboară...
Şi să nu-ţi cunosc măsura!

poezie de Virginia Pârvu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!