Ştiu un popor uitat de Dumnezeu

Actori de circ, pe ceruri prindem stele
Şi spectatorii cred că nu ni-i frică
Atunci când regii junglelor abdică
La forţă, făcând sluj şi temenele.

Când, prinşi de fúrii, coamele-şi ridică,
Îşi scot, sălbatic, colţii din plăsele,
Cu fieru-ncins i-oprim, să nu se-nşele
Că regii súntem noi, la o adică.

Ştiu un popor uitat de Dumnezeu,
Ce-a jinduit slobóda nu o dată,
Jertfindu-şi soră, frate, mamă, tată.

Să fi-acceptat cecenul-frate-al meu
Că eu, dresor, mai pot scăpa de-un leu,
Iar el, din cuşcă, practic, niciodată?

sonet de Nicolae Mătcaş din Roată de olar (2008)
Adăugat de Maria Hadârcă
Votează! | Copiază!