Pe scena speranţei

lui Viorel, Roxana, Miruna şi Diana

viaţa mea este numai iubire
tu eşti cel ce trăieşte în ea
destinul a strâns lumini în privire
să lumineze pururi calea mea.

trecutul meu e-o vastă amintire
n-am crezut că ţine cântu-n piept
îmi este alean să nu-mi ies din fire
este o călăuză pentru drumul drept.

în nopţi sub clar de lună chitare aud
fac o serenadă pentru sufletul meu
să îmbrace dorul să nu umble nud
pe scena speranţei să cânte mereu.

mă îngână vântul prin ramuri de dud
inima îmi dă curaj în momentul greu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!