Se lasă ceața
și e frig. un frig ce ne-a intrat în suflete și ne-a-împietrit
încât privim cu ochi dement în față moartea
în spitale se moare. dacă nu de boală sau malpraxis,
atunci se moare de plictiseală. fără motiv.
iar maternitățile se dau cu auriu pe la ochi ca să plângă
în orașe se moare: de frig, de frică, de ciudă, de ură
la sat nu se mai moare, satele oricum sunt moarte fără lumânare
pădurile mor și ele. fără nici o vină. și fără lamentații
doar își tăie rădăcinile și cad. să nu mai vadă fiara
ciudat. chiar și în închisoare se mai moare
dar despăgubirile se plătesc
e legea talionului și a dreptei justiții
țara de care vă spun s-a retras din viața asta
o țară uitată de istorii și de bucurii
o țară experiment trist și inutil
la scară umană
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre sat
- poezii despre medicină
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre păduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.