Puterea ce-i? Ce-i setea ei opacă?

Anteu jurase tatălui, la moarte,
Un templu să-i înalţe doar din ţeste.
Cosea drumeţii după plan şi peste.
Heracle-i dete,-n fine,-aceeaşi soarte.

Călăul Stalin. Ţara în arest e
Şi floarea ei — distrusă ca la carte.
Dar când să-i facă soarta şi lui parte,
Îl arse cum arzi visele funeste.

Puterea ce-i? Ce-i setea ei opacă?
Fireşte curge timpul: noapte, zi.
Izvorul vieţii, limpede, nu seacă.

Ci-n dorne tulburi este bine-a şti
Că, cine scoate sabia din teacă,
La fel şi el, de lance va pieri.

sonet de Nicolae Mătcaş din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Votează! | Copiază!