Simplu deliciu al firii
precum căderea dinaintea unei ninsori
ce-mi lumina chipul într-o mie de feluri
printre ziduri mâncate
de ceață umbra unui coșar
mi-a pus degetul oblic pe buze:
în lumea noastră avem case din flori
trupul meu găsea durerea - combinația dintre țărână și apă
o manieră vicleană
treceam singurii îndrăgostiți de urât
în cea mai depravată zi
când
știința și religia
au coborât să bea ceaiul
în stradă
moartea fericită să ne găsească în viață
umplea aerul cu markerul înmuiat în arsenic:
cine are ochi de văzut și urechi să audă...
întruchiparea răului -
timpul avea să ne celebreze păcatul
în subconștient
trăirea intensă a cărnii răbda un stăpân nemilos,
arta
din ce în ce mai puțin temătoare
precum greșeala dintâi
când glasul lumii s-a deprins să-și ignore părinții
iar celelalte lucruri s-au surpat de la sine
dragostea n-a mai avut nimic de a face.
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre știință
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre subconștient
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.