Ecou rătăcit
Doamne, nu am să te aud dacă mă strigi
orizontul este plin de zgomote lugubre
până la stele sunt țesute intrigi
luminile-s rănite de gheare de umbre.
dezleg cuvântul de tăcere cu smirnă
speranțe-i rănite pun comprese cu lut
raiul făgăduinței de univers atârnă
cum atârn și eu de un vis absolut.
ca un coral în valuri cu curaj mă adun
dintre amintiri pribege cu poveri pe umeri
în ritmuri și cadență clipele apun
dar voi fi acolo când o să ne numeri.
Doamne dumnezeule multe vreau să-ti spun
sunt ecoul rătăcit și lumea o transpun.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre ritm
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre lut
- poezii despre cuvinte
- poezii despre curaj
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.