Freamăt nocturn
luna îmbrăcată-n chimono de mătase
veghează lumea mea până în zori de zi
e noapte-mi aștept visul în orele rămase
din insomnia mea se nasc iar poezii
trec orele grăbite prin acele de ceas
pe strune de vioară vibrează o romanță
o lumină magică face-n mine popas
lăsându-mă uimită plină de speranță
știu că existența nu-i floare la ureche
ea implică trudă freamăt și sudoare
trece prin transformare cu dorință veche
cerul să-l cucerească- infinită splendoare
sunt ca un satelit captez gânduri lucide
lumea mea se umple cu principii solide
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre urechi
- poezii despre sateliți
- poezii despre principii
- poezii despre poezie
- poezii despre ore
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.