Rozar

ar trebui să mă ierţi
te-nlocuiesc cu inspiraţia
te locuiesc cu mine-n poezie
te zbor prin adierile de la marginea unei păduri
până-n largul unei câmpii
ar trebui să mă iert din iertarea ta
nu te pot ierta
de iubirea mea
ar trebui să te iert din patul larg
ai plecat când te aşteptam
nu mi-ai răspuns la telefon cu sărutul meu
ar trebui să mă iert că iubesc altfel
decât orice altă femeie
ce iese la plimbare cu corciturile din sine fără lesă
în sălbăticia citadină fermentată de ciment
căutându-şi sălbăticia
zburdând hăulind sărbătoare în libertatea sufletului meu
mai ales mi-e milă de minotaur
Tezeu ar trebui să te absolv de crimă
poziţia favorită serială repetitivă din labirint ca un coşmar
traduce lait motivul aranjat cu linii albe la poză
cu lumini umbre cadru photoshop acuarelă
ar trebui să iert
femeia cea naivă
frumuseţea geloziilor ei de centauri
bolnave scâncite scheunate
ar trebui să iert iubirea ta
mai puţină decât puritatea mea de corcitură
locuită mereu de poezie
eu ştiu să sparg tipare obsesii morţi inutile
iubesc de la zenit până la nadirul înmormântat
cu o singură inimă
unica
carnea nu poate fi înlocuită în mormântul meu
carnea morţii
iubirea de viaţă
ar trebui să mă ierţi

poezie de Ioana Camelia Sîrbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!