Doar dorul
Moto:
"... Și fug din mine iar... Ce-ți pasă ție?
Cămașa morții o voi rupe-n două!"
Theodor Răpan - "Octava nestatorniciei"
Își scutură veșmintele furtuna;
Se năruie copacul, tinda, podul,
Lăsându-ne legați pe totdeauna
De calea rătăcirilor: Exodul!
Se scurg în valuri apele-ntinate
Prin miriștile ce-nvălesc arsura,
Că nu mai știe fratele de frate,
Și nici de câte griji se uscă gura.
Dar cui să-i spui și cine să ne-ndrume,
Când prinși în mreaja marilor dileme,
Stăpâni ne credem peste-ntreaga Lume,
Noi, slugi plecate, dijmuiți de Vreme!
Doar Dorul, ce ne-nlănțuie fierbinte,
Mai e compasul dat să ne ajute,
Spre neuitarea vechilor cuvinte,
În descifrarea căilor neștiute.
poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poduri, poezii despre moarte, poezii despre gură, poezii despre dor, poezii despre cuvinte, poezii despre copaci sau poezii despre ajutor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.