Glonț de apă
Îndrept pistolul, saturn sunt iară..
Spre frunte sau spre sătuii ochii
Să ucid gânduri de tară
Sinucigașe cu fad deochi
A celui ce am fostu-mi ieri
Să văd alt tunel de armă
In care viața ne încarcă
Și ne promite reînvieri..
Și, ahh, ce rece este glonțul
Izbit ca un val ce-mi sapă
Abisul dimineții din somnul
Trezit cu un pistol de apă
Uitat de un copil adormit
De mult pe o policioară
De răsărit, închis, închircit
In zâmbetul de odinioară
A simplului prea, prea.. simplu
Complicat adult într-un templu!
Luptei cu noi și cu sensul
De al întelege cu trecutul
Ucigând fatidic prezentul
Uitând mereu că răsăritul
Nu se teme că va apune
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre somn
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.