Jurnal de revoluţionar

Mă iartă, mamă, c-am murit,
Aşa pe fugă si ascuns
Şi ruşinat şi neajuns
Având în suflet chipul tău
Şi ochii tăi, cuprinşi de roua
Cuvintelor ce nu ţi-am spus.

Dar ştii... atunci când m-ai născut,
Dintr-o eroare prea divină
Sau vreo minciună sanguină,
Sau slăbiciune... neputinţă,
Dumnezeiască consecinţă,
Ai plămădit doar o ruină.

Un suflet... neobişnuit,
Ieşit din orişice tipar,
Ce înşelat de propriul har
Şi-ndrăgostit de plaiul drag,
Şi-a pus azi viaţa, rămăşag,
Acestui neam parazitar.

Aş plânge mamă, dar sunt mort,
Şi nu mai am nici glas, nici lacrimi
Si-alăturea de-atâtea inimi
Povara ţării-ntregi o port
Ca o coroană pentru mort
Pe pieptul meu, croit din patimi.

poezie de Andrei Cucerzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!