Împiedicați în înalt
Sigur că cei dinaintea ta se asemănau
aceleași 32° Fahrenheit în priviri, același
mers precaut al inimii în lesă, aceleași
mâini îngrijite, pipăind costumele slim fit Versace
apoi ai venit tu, cu pălăria ta de papură, în straie ușoare dar
ponosite, c-un braț de flori de colț în ochi și
sufletul stele verzi în palme alunecoase.
Împiedicatule!
au urlat cei de jos
și hohote de râs s-au prăvălit peste valea
plângerii.
Dar tu te-ai împiedicat de curcubeie de flori, peste
vâlcele cu nori de chihlimbar și muguri
de stele.
Florine, șopti mărinimia, trecând
pe la porți de suflet, iar când bătu
la ușă, înăuntru se crăpă de ziuă.
Ești o pâine caldă, lasă-i
să muște din tine, când îți vor gusta
inima, vor cunoaște iubirea
și-atunci o vor lipi de frunțile lor arzânde, ca pe-o
compresă, și se vor despuia de tot ce-i împiedică
să se-mpiedice, cu inima dospită și scăpată
din lesă.
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre înălțime
- poezii despre văi
- poezii despre verde
- poezii despre temperatură
- poezii despre râs
- poezii despre pâine
- poezii despre prudență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.