Rochia cea nouă
Din galaxia stelelor nepieritoare
Un voal de spumă am adunat
M am dus cu el la pețitoare
Rochie să-mi coasă pentru cununat
Născută dintr-o boltă cu lumină
Într-o noapte cu Lună sângerie
Când stele trâmbițau în surdină
Aurite toate de atâta bucurie
Eram si eu o stea micuță
Prin noaptea rece licuream
Cometă blonda cu codiță
Obrajii netezi rosi îi aveam
Crescută de buna Lună măicuță
Eu sunt acuma o stea polară
Luceafăr apărut pe o potecuță
În prima noapte dintr-o vară
Se aprind lumini si sar scântei
Iubirea repede se aprinde
Luceafărul îi cere mâna ei
În febra nunți gaxiea ne cuprinde
Si vreau să fiu cea mai frumoasă
Să l farmec pe iubitul meu
În rochia cea nouă mătăsoasă
Pentru Luceafăr el mirele meu
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vivian Ryan Danielescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre rochii
- poezii despre nuntă
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre cerere în căsătorie
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre roșu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.