Călifarul nu știe geografie
Toamna e din nou stăpână
Păsările-ncep să plece.
Lor le este tare frică
De-anotimpul alb și rece...
Berze, dropii, rândunele,
Toate-și iau la revedere
Părăsind ca-n orice toamnă
Cuiburile sezoniere.
Stoluri, stoluri, zboară iute
Către țările mai calde
Unde nu există iarnă,
Unde soarele te arde.
Toate știu, se pare, drumul
Învățat dintodeauna
Dar să vezi acum trăznaie,
Dintre toate, este una...
Care n-a ținut aproape
De-al său stol. E cam nărod...
Călifarul nostru, iată,
A ajuns la Polul Nord.
Toată lumea îl întreabă:
-Măi băiete, ce să fie?
-Mi-e rușine... vara asta
Am lipsit la geografie!
-N-am văzut de când e lumea
Pasăre așa năroadă.
De-acum pleci să-ți cauți stolul
Cu un GPS la coadă!
poezie de Petre Crăciun din Primul zbor. Poezii pentru copii
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre țări
- poezii despre învățătură
- poezii despre zbor
- poezii despre rândunele
- poezii despre rușine
- poezii despre păsări
- poezii despre iarnă
- poezii despre geografie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.