Cartea mea de geografie
Cartea mea de geografie
Are daruri ca-n poveste,
Ea mă duce fără veste,
Pe întreaga Românie.
Și mă trece-n țări, departe,
De la Nil la Eufrat,
Cu o pagină-mi împarte
Tot ce-n lume acolo-i dat.
Și la Poluri înghețate,
Și-n cetăți cu lume multă,
Mintea ea mereu ascultă
Lecțiile învățate.
Într-un ceas cartea mă fură,
Pe cărări ca-n zece ani
Și mă simt ca-ntr-o trăsură
Trasă de cai năzdrăvani.
poezie de Caterina Talaz
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Caterina Talaz. [Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre învățătură
- poezii despre timp
- poezii despre lecții
- poezii despre gheață
- poezii despre geografie
- poezii despre cărți
- poezii despre ceas
- poezii despre cai
- lecții de engleză
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.